Aseara pe scena Salii Palatului au urcat trupa Who's Bad, dupa cum deja cunoasteti singura trupa Tribute Michael Jackson recunoscuta oficial de regele muzicii pop.
Invitatul special a fost Connect-R, cu trupa sa de 4 dansatori alesi pe spranceana.
Ca sa fiu sincera in privinta impresiei lasate de spectacol as spune urmatoarele: Connect-R a avut un show comparativ ca nivel cu trupa principala a serii.
Antrenant, exploziv, vizual. Cei patru dansatori din jurul lui nu s-au dezis de renumele pe care il au, castigatori a diferite premii nationale si europeene. Si-au aratat nu numai muschii (abdominali) ci si priceperea.

Publicul dansa, aplauda incitat, dar era evident ca il voiau pe "Michael".

Interesant in show-ul lui Connect-R a fost scurta evolutie de prezentare a celor patru dansatori (Banana, Bodo, GILL si BOAK), moment in care "Banana" (alias Banea Iulian) a venit cu indrazneala pe marginea scenei deasupra fotografilor adunati maciuca pandind fotografia "cea mai tare" si intr-un moment de dezinhibitie si-a ondulat corpul sub un jet de apa pe care l-a lasat sa se prelinga pe tricoul cu strasuri a la regele-pop si implicit pe  obiectivele norocosilor de sub scena. :)

 Desi sala fierbea si il cerea pe Michael, Connect-R si-a gasit energia de a mai canta si un bis, pe care l-a crezut cerut de audienta, desi o pustoaica din dreapta mea repeta in continuu, aproape rugator "Te rog eu pleacaa, te rog pleaca ...sa vina Michael".

 In pauza dintre show-uri, publicul era in fierbere.
Pentru cine nu e neaparat fan Michael, e poate greu de inteles cum zeci de oameni se costumasera cat mai fidel in Michael; femei, barbati, multi copii...incat imaginea publicului aparea ca o expozitie de "replici ale lui Michael Jackson".

In sfarsit, se sting luminile, intra instrumentistii si apoi apare Taalib York, membrul trupei renumit prin aceea ca reuseste sa-l imite foarte bine in dans pe Michael.
Dupa doua piese in care canta dar mai ales se misca pe scena abordand inclusiv acel joc de alunecare a picioarelor atat de specific starului, acesta se retrage lasandu-l pe Jobel. Jobel (Joseph Bell) este, dupa cum se spune, replica vocala foarte exacta a lui Michael. Acesta nu se sfiieste sa coboare in public, sa dea mana cu oamenii din primele randuri, sa se lase pupat de o fana infocata, sa adune un grup de vreo 15 fete pe care sa le invite pe scena si sa le danseze acolo.

De la balcon, cu o vedere de ansamblu asupra publicului (care nu umple sala dar suplineste prin energie si entuziasm o sala si jumatate ) tot ce imi vine in minte este : Incredibil!
Exclam in gandul meu de cateva ori : "Incredibil!"
Sala e in picioare, oamenii de la security lasa fanii neastamparati sa umple spatiul dintre scena si scaune. Un public exited cum nu prea am mai vazut!
Canta, danseaza, sunt aproape cu totii in picioare, comunica cu Jobel, cer piesele care le plac!
Multi au cel putin un element vestimentar care sa-i apropie de idolul lor; o manusa argintie, o palarie (mai ales), un stras, o jacheta rosie, o mesa de par ondulat. Da , pot spune "idolul lor" deoarece este evident ca o asemenea reactie exploziva nu poate veni decat din partea unor fani adevarati.

Eu una nu am putut scapa de senzatia ca pe scena sunt niste oameni care imita o legenda a muzicii si a show-lui, mai ales.
Dar! Dar publicul...cred ca publicul s-a apropiat mult mai mult de Michael prin aceste simboluri ale lui.
M-am tot intrebat daca cei din sala fac diferenta intre cei de pe scena si Michael-ul original. Si mi-am raspuns ca nu prea.
In orice caz, a fost un spectacol care i-a bucurat si satisfacut pe cei care au venit sa-l traiasca.
Michael Jackson traieste in inimile celor care l-au placut sau iubit.

Cred ca acesta a fost cel mai evident lucru de aseara, reactia subiectiva a publicului fiind cel putin la fel de importanta ca prestatia artistica a trupei Who's Bad.